Povestea e simpla si cat se poate de reala. Se potriveste nu doar bancii de mai jos, ci multor alte institutii de credit sau chiar altor companii. O banca greceasca deschide in 2008 o agentie de peste 100 mp undeva in Romania – de departe un spatiu mare cat alte trei agentii din oras la un loc. Angajeaza un om pe casierie (entry level cu cel mai mic salariu din banca). Restul de trei ii promoveaza intern. In cei 100 mp amenajeaza 11(unsprezece ) birouri si 2 casierii. In realitate va functiona doar o casierie si doua posturi de ofiteri plus manager. Se plateste chiria pe un an in avans. Se renoveaza din temelie spatiul inchiriat, scrie Dan Popa pe blogul lui.

Anul 2009 si 2010: e criza. Ofiterii si managerul se vaita. Se zbat cu moderatie sa faca ceva. Sunt pe ultimele locuri in reteaua nationala. Casieria este pe locul doi pe regiune (cam 7-8 judete) din punct de vedere al numarului de operatiuni incasare, schimb valutar si western union. Cei trei (doi ofiteri + managerul ) se plang ca e greu. Nu vand nimic, nu stiu sa vanda, dar asta nu ii impiedica sa isi faca cumparaturile, sa mearga la coafor si sa se ocupe de copii in timpul programului. Nu dau decat cateva credite mici si carduri.Ofiterii ies prost la audit: acte lipsa, acte nesemnate, proceduri incalcate etc in ciuda volumului f mic de dosare lucrate.

Spatiul este intesat de camere de luat vederi dar toate au fost orientate aiurea ca sa nu bata catre birourile “celor ce muncesc”. Casieria are alt statut: toate camerele pe ghiseu si casier – vreo trei. Banca initiaza un proces de stabilire a unor valori comportamentale si de comunicare organizationala centrata pe angajat. angajeaza leaderul in domeniu din romania. Cateva luni mai tarziu apar niste tablouri pe peretii din spatiile dedicate angajatilor cu valorile companiei : incredere, profesionalism, imbunatatire continua si altele. Nim