Primul semnal a venit in decembrie 2009. In 8 decembrie. La ora 13 şi 27 de minute pe ecranul unei mari bănci din Frankfurt defilează următorul mesaj : “Fitch reduce nota acordată Greciei la BBB+”. Ştirea se afişează pe ecranele televizoarelor conectate la agenţia financiară Bloomberg. BBB+, asta înseamnă: “atenţie, risc de faliment”. Instantaneu, marii investitori încep să-şi vândă titlurile de stat greceşti. Incepea tragedia greaca, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Se stia dinainte ca tara are probleme, ca isi “cosmetizase” bugetul ca sa arate frumoasa si tanara, dar dusul rece al Fitch a confirmat ca sub fondul de ten ridurile si bolile faceau ravagii. FMI, acest CAR al tarilor lumii, a venit si le-a oferit un munte de bani in schimbul unor promisiuni. Dar ce te faci cu promisiunile grecilor, care se respecta la calendele grecesti? Important e ca ai linistit pietele, care nu mai speculeaza impotriva euro.
Vezi aici o infografie despre cum s-a imbolnavit Grecia
Asa incat in 2010 problema s-a agravat. Cuvantul “faliment de stat” apare iar in discutiile confidentiale ale sefilor de Guverne. Oare e bine sa lasi Grecia in faliment? Sau e mai eficient sa continui sa ii dai bani in schimbul a noi promisiuni facute cu si mai mare fermitate? Cand problema a devenit de neocolit, s-a pus problema: bun, le dam bani dar de unde ii luam? Angela Merkel nu vrea un amestec al FMI. Consideră că europenii trebuie să îşi rezolve singuri problemele legate de moneda lor. Un ajutor din afară nu ar face decât să mineze încrederea în euro. Se gaseste o solutie si pietele se linistesc.
Citeste si Istoria secreta a salvarii euro
Suntem in 2011. Din nou, Grecia e pe buza prapastiei. Merkel si Sarkozy preiau fraiele. Se organizeaza un summit si se fac declaratii de solidaritate in favoarea Eurolandului. Se promit solutii care sa rezolve criza. Dupa o noapte de discutii,
