„Adevărul“ vă spune cum şi de ce a fost creată tagma revoluţionarilor cu certificat. Afacerea „Revoluţia“ a fost benefică impostorilor şi profitorilor şi doar în mică măsură adevăratelor victime ale evenimentelor din decembrie 1989.

În România sunt peste 20.000 de revoluţionari cu certificat şi numai indemnizaţiile lor ne costă mai mult de 100 de milioane de euro pe an. Puţină lume ştie însă cine sunt aceşti oameni şi care este istoria lor. Cine şi de ce i-a creat, cine le-a dat drepturi, cine şi cum i-a folosit, cine se află la bază şi cine se află în vârful acestei uriaşe afaceri a certificatelor de revoluţionari care, conform unui calcul publicat în episodul de ieri, a tocat din banii contribuabililor peste 2 miliarde de euro în ultimele două decenii.

Totul a început în 1990, an în care regimul Iliescu s-a confruntat cu un val de proteste în care zecile de mii de manifestanţi cereau, în primul rând, dreptate pentru morţii Revoluţiei. Mare parte dintre ei, morţii Revoluţiei, aproape o mie, căzuseră după 22 decembrie 1989, când la putere venise Ion Iliescu şi toţi oamenii săi. Mai fuseseră şi peste 2.500 de răniţi. Ei, răniţii, erau cei mai vehemenţi, alături de părinţii, soţii, soţiile şi copiii celor căzuţi sub rafalele de gloanţe. Ei cereau pedepsirea vinovaţilor, numai că mulţi dintre vinovaţi se aflau la putere şi gura protestatarilor trebuia închisă. Soluţia a fost ingenioasă: la 18 decembrie 1990 a fost promulgată „Legea 42 pentru cinstirea memoriei eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, precum şi răniţilor din timpul Revoluţiei".

Mişcarea care a acreditat teza iliesciană

Legea 42 le aducea beneficii substanţiale răniţilor şi urmaşilor: indemnizaţii lunare, terenuri, spaţii comerciale, scutire de impozite, gratuitate pe mijloacele de transport, etc. În ceea ce priveşte reparaţiile materiale genero