Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional
Traian Băsescu, ajuns cal de bătaie al presei româneşti şi străine, privind şi citind cu plăcerea masochistului tot ce se spune rău despre el, a început să creadă că se pricepe şi la mass-media.
Consilierii lui pentru comunicarea cu ziariştii au fost figuri şterse în branşă, aşa că de la lefegiii Cotrocenilor n-a furat meserie pentru că nu prea avea ce. Când era un simplu parlamentar, avea câţiva cunoscuţi prin redacţii care, dispuşi la libaţii, îi explicau cum stă treaba cu "Dosarul Flota", până se golea Johny Umblăreţul, adus în pungă de marinar. Ca să nu plângă masa. La minister şi la primărie s-a ocupat de câteva tinere ziariste care voiau mai mult case decât articole, aşa încât barterul a avut doar complicaţii şi nu implicaţii profesionale.
Trezit pe scaunul de preşedinte, lui Băsescu i-a trecut repede cheful să mai stea de vorbă cu oamenii calificaţi din breaslă. Dimpotrivă, a pornit un război declarat cu presa în care dialogul a fost înlocuit cu invectiva, cu expresii greu de crezut că sunt emanate de la un şef de stat inclus până la urmă în Uniunea Europeană.
Băsescu Traian are, cred, un cont deschis la OSIM pentru înregistrarea injuriilor cu grad de originalitate adresate ziariştilor, unii căzuţi victime colaterale ale cruciadei lui cu mogulii cei răi. Din "găozari", "ţigancă împuţită", "tonomate", Băsescu ar putea scoate bani prin cedarea drepturilor de marcă, ştiindu-l un tip pragmatic. Îi sugerez preşedintelui să asigure brevetarea expresiilor şi în alte ţări, pentru că vor fi şi alţi dictatori clienţi ai presei dornici să le folosească.
Cu blindajul îngroşat ca la tancurile nemţeşti, pus pe obrazul tăbăcit de torentul de critici, Băsescu a schimbat tactica războiului pe care îl poartă de şase ani cu presa. Trusturile mogulilor răi, după ieşirea lui V
