Mircea Vasilescu: În principiu, eşti pentru sau contra plăţii pentru conţinutul online al ziarelor şi revistelor? Adică „da, publicaţiile trebuie să-şi scoată banii din ceva, ba chiar să facă un oarece profit“ sau „nu, Internetul trebuie să rămînă liber şi accesibil oricui, a se slăbi cu profitul“?

Constantin Vică: Situaţia – ca să citez un titlu celebru de rubrică – nu stă „nici aşa, nici altminteri“. Informaţia pe care o produc publicaţiile ce au emigrat în mediul online nu e singura informaţie din reţea, aş spune că e chiar una dintre cele mai puţin importante. Eu cred că una dintre schimbările aduse de Internet este apariţia platformelor care permit alt tip de producţie informaţională şi agregare (fie cele de bloguri, blogurile colective sau agenţiile colective şi deschise de ştiri precum Slashdot.org), Wikipedia (care, orice s-ar zice, pe zi ce trece devine mai bună), accesul deschis la documentaţia ştiinţifică şi academică, modulele colaborative etc. Dar, revenind la oile noastre, cred, cu aceeaşi tărie, că orice conţinut bun şi muncit ar trebui plătit. Publicaţiile sînt obligate să aibă un profit (pentru că altfel ar fi dependente economic sau politic, deci şi mai uşor influenţabile), dar Internetul trebuie să rămînă liber, adică să permită accesul oricui, fie pentru extragerea, fie pentru producerea de informaţie. Internetul este o structură de mai multe spaţii: de la cel al organizării informaţiei (numit uneori cyberspace) pînă la cel fizic, terminalele, serverele, routerele şi ceea ce le conectează. Fluxul, curgerea informaţiei se întîmplă după reguli diferite la fiecare strat al său. Pe noi ne interesează, desigur, ce se întîmplă pe pînza world wide web-ului. Iar aici răspunsul ne vine din principiile de design (http://www.w3.org/DesignIssues/Principles.html): web-ul – prin modularitatea şi descentralizarea sa – este incompatibil cu copyright-ul