Foto: Thinkstock O categorie de boli ignorate sunt entorsele şi luxaţiile. Oamenii sunt tentaţi să considere că e vorba de ceva serios doar dacă radiografia arată o fractură. Traumatismele şi chiar călcătura greşită care aduc articulaţiilor suferinţe din grupa entorselor şi luxaţiilor sunt neglijate şi de aici apar dandanale greu de înlăturat. Explică entorsele şi luxaţiile doctor Mihai Negruşoiu, medic primar ortoped la secţia de ortopedie a Spitalului Colentina.
Entorsa de gleznă este cea mai des întâlnită la camerele de gardă. Această suferinţă este uneori neglijată fiindcă durerea poate apărea peste câteva ore. În timpul traumatismului, musculatura este încălzită şi nu se simte durerea decât peste ceva timp. Glezna susţine în mers corpul. Entorsa apare când o mişcare normală este împinsă peste rezistenţa programată pentru o articulaţie şi pentru ţesuturile moi din jurul ei. Ţesuturile moi înseamnă tendoanele, ligamentele, vasele şi muşchii. În entorse au loc leziuni sau ruperi parţiale sau totale la nivelul ţesuturilor moi din jurul articulaţiei, adică la capsula ce îmbracă articulaţia, la tendoane, ligamente, muşchi, vase. Dar în urma entorsei, oasele rămân în contact în interiorul articulaţiei. Şi asta creează diferenţa faţă de situaţia mai gravă a luxaţiei, când în urma traumatismului suprafeţele oaselor nu mai sunt în contact. În cazul luxaţiei, oasele ies din articulaţie.
De ce se înroşeşte glezna, de ce se umflă după entorsă? Organismul când simte ceva ce nu-i convine, când simte o durere, creierul primeşte semnalele acestea de la terminaţiile nervoase din zonă. Ca reacţie, organismul trimite întăriri în regiunea afectată, adică este adus mai mult sânge. De aceea, articulaţia afectată de entorsă devine roşie, caldă, umflată, dureroasă. Acesta este motivul pentru care trebuie imobilizată articulaţia cu entorsă. Se pune în atelă ghip
