Criza provoacă nostalgii printre europeni. Unii se gândesc la revenirea la vechile monede sau la împărţirea euro în două.

Nimeni nu ştie când se va termina criza zonei euro, când vor reuşi politicienii europeni să ajungă la un acord ferm şi nu la fel şi fel de soluţii care nu fac decât să prelungească agonia. Un lucru este totuşi cert: nu există decât două soluţii clare. Ori se ajunge la o uniune fiscală, ori proiectul monedei unice se prăbuşeşte.

Sunt însă unii care se gândesc cu nostalgie la vechile monede naţionale. În special marca germană - altădată un simbol al prosperităţii postbelice vest-germane - trezeşte melancolii. Depinde cât de mult îşi doreşte cancelarul german, Angela Merkel, să rămână în istorie drept cancelarul care a îngropat euro, notează cotidianul „Die Welt".

Pro şi contra

La prima vedere, Germania ar avea multe de câştigat dacă ar reveni la mult regretata marcă. Aceasta ar fi o monedă stabilă, iar contribuabilii nu şi-ar mai face griji pentru că trebuie să contribuie la salvarea unor codaşe precum Grecia, Portugalia şi, poate în viitorul apropiat, Italia.

Puţini dintre cei care cântă prohodul euro şi îşi vor marca înapoi iau în calcul faptul că Germania ar pierde poziţia pe care o deţine în ceea ce priveşte exporturile. Un exemplu doar: industria de maşini nu s-ar mai înghesui în landul Baden-Württemberg, ci s-ar putea duce în Tirolul de Sud, în Italia, unde procesul de producţie ar fi mult mai ieftin.

Revenirea protecţionismului

Cealaltă variantă vehiculată este apariţia unui euro nordic, mai puternic, care să includă ţări precum Germania, Austria, Olanda şi Finlanda, şi a unui euro sudic mai slab. În acest caz, datoriile ţărilor din sud vor trebui însă plătite în vechea monedă, deci mult mai scump. Ceea ce s-ar traduce prin pierderi uriaşe pentru bănci, fonduri de investiţii şi companii de