Mutu şi Tamaş au fost doi puşti care n-au crescut cu greutăţile vieţii, iar acest lucru se reflectă în comportamentul lor actual: sunt doi rebeli care încalcă regulile şi fac doar ce vor ei. Loţi Bölöni, primul jucător român care a evoluat de peste 100 de ori în naţionala României, spunea într-un interviu în „Adevărul“ că Mutu şi Tamaş trăiesc în altă lume.

Fostul selecţioner se referea la faptul că cei doi petrecăreţi au ajuns la un nivel financiar care le permite să, citez, „li se rupă de echipa naţională". Ce nu ştia Bölöni e că atât Mutu, cât şi Tamaş n-au avut probleme financiare nici în copilărie şi poate de aceea s-au dezvoltat pe o traiectorie în care „egoismul lor depăşeşte bunul-simţ".

Mutu, băiat de profesor

Adrian Mutu a crescut într-o familie în care tatăl, profesor de matematică, n-a avut mare influenţă asupra lui, fotbalistul fiind mai degrabă „băiatul mamei". Având o situaţie mai bună financiar decât restul colegilor de la juniorii lui FC Argeş, Mutu umbla de mic cu nasul pe sus. Singurul care îl tempera era Dani Coman, însă nicidecum cu vorba, ci doar cu pumnul, „Comănilă" provenind dintr-un fost posibil viitor boxer.

Un lucru care nu se ştie despre cariera lui Mutu este că părinţii lui au avut grijă ca antrenorii de pe la loturile naţionale să-l aibă mereu în vedere şi să-i dezvolte calităţile, folosind adesea „regula sacoşei", mai ales că după Revoluţie n-a mai existat nicio teamă vizavi de astfel de practici. Că Mutu a ajuns fotbalist, şi încă unul foarte bun, e cu siguranţă meritul lui, dar nu trebuie omis faptul că a beneficiat de un mic ajutor la momentele potrivite. Foştii colegi de la naţională spun că atunci când Mutu a ajuns la Inter, în 1999, la prima convocare la naţională a venit cu nişte figuri în cap greu de descris. A fost însă pus la punct de cei care mai rămăseseră din „Generaţia de Aur", care