Cu rate de 1% creştere a PIB, România va recupera căderea brutală a economiei din 2009 şi 2010, de 10%, abia peste şapte ani, ceea ce ar fi cel mai prost scenariu.

Statistica a raportat ieri o creştere pe trimestrul al doilea de 0,2% faţă de trimestrul anterior şi de 1,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Pe trimestrul I din 2011, care a marcat ieşirea din recesiune, PIB-ul crescuse cu 0,7% faţă de trimestrul anterior.

Cum şi în trimestrul patru al anului trecut Statistica raportase o uşoară creştere, de 0,1%, cele două valori consecutive au fost considerate ca un indicator al ieşirii din recesiune. Ideea era că, dacă intrarea în recesiune este marcată de două trimestre consecutive de scădere, atunci ieşirea din recesiune ar fi, în oglindă, atunci când sunt două trimestre consecutive de creştere.

Ca urmare, o întreagă discuţie a fost generată atunci, la începutul lunii mai, înainte de anunţul Statisticii privind creşterea economică pe T1. Primul-ministru, preşedintele, miniştri şi consilieri au tot anunţat că programele de austeritate şi creditul gigant de la FMI şi-au atins obiectivele: am depăşit recesiunea.

Mesajul, chiar dacă eronat (într-un raţionament de tipul A implică B, non A nu implică non B) a rămas întipărit în mintea oamenilor: am ieşit din recesiune.

Să admitem că aşa a fost. Dar ce folos că s-a încheiat recesiunea dacă evoluţia de aproape un an rămâne subunitară trimestru la trimestru?

0,1% - 0,7% - 0,2%. Aşa a fost în ultimele trei trimestre. Dacă mai avem încă trei cifre la fel, pe următoarele trei trimestre este clară direcţia pentru economie - o creştere mediocră care nu va permite revenirea.

În condiţiile în care economia din zona euro încetineşte la rate de 0,1-0,2%, cum s-a întâmplat în trimestrul al doilea din 2011, se pune întrebarea ce piloni de relansare poate avea economia românească pent