În urmă cu apoape cinzeci de ani s-a născut chiar în ţâţa târgului o poveste frumoasă. Vremurile tulburi erau pe sfârşite iar comuniştii buni sau răi cum erau ei îşi doreau să se afirme prin ceva.
Şi pentru că de minţi luminate nu duceau lipsă iar Buzăul dispunea de tradiţie în legumicultură s-au gândit să trântească o staţiune de cercetare . Zis şi făcut. S-au apucat de treabă şi au importat din capitală primul cercetător de valoare pe nume Chiru Cristea.
În primăvara lui 57 vine la Buzău şi Oroş Victor, asistent universitar care tocmai ieşise de pe băncile facultăţii. Cu chef de muncă după ce fusese ofiţer în garda regală omul tocmai se recalificase în meseria de horticultor, datorită regimului.
Aşa că a trasat sarcini şi toate aliamentele din staţiune au fost facute după o educaţie militară. Ca la carte. A urmat la cârmă Sociu Sorin , un specialist trimis de comunişti să se şcolească tocmai în Olanda.
El ne-a învâţat să cultivăm şi să ameliorăm tomatele. Nu a durat mult şi roadele muncii unor oameni devotaţi meseriei au început să apară.
Doctorul inginer Chiru Cristea a creat în câţiva ani soiuri de marcă ca ceapa aurie de Buzău, ceapa Diamant, soiurile de tomate Buzau 47 şi 1600, ultimul din ele omologat chiar la 1600 de ani de atestare istorică a oraşului.
Isprăvile acestor oameni care ulterior au fost promovaţi sa coordoneze toate cercetarea românească au ajuns să fie cunoscute în toată lumea.
Treaba mergea bine, statul se implica iar staţiunea producea seminţe pentru nemţi, unguri, ruşi şi ironia soartei chiar şi pentru olandezi.
Vara TIR-urile gâfâiau încărcate cu miile de tone de tomate ce mergeau la export, iar buzoienii nu se plângeau că duc lipsă de hrană sănătoasă. În anii 70 inginerii de la SCDL au reusit în premieră europeană semănarea cepei din sămânţă şi au şi el