Analizand situatia in care se afla astazi Europa si fara a fi mare expert in economie sau “finante-banci” nu poti sa nu-ti pui unele intrebari de minimum bun-simt, stiind ca nimeni nu poate sa-ti ofere un raspuns la fel de simplu si cu acelasi bun-simt.

1. Legat de Grecia. Cum a putut o ţară care reprezintă în jur de 3% din PIB-ul Europei să antreneze UE şi euro într-o criză de proportiile la care am ajuns? Cum de o ţară care oferise Jocurile Olimpice în 2004 şi a cărei populaţie trăia într-o bunastare de invidiat a putut să se regăsească într-o situaţie de cvasi-faliment, impunând sacrificii sociale fără precedent în Europa, după al Doilea Război Mondial?, se intreaba Theophyle pe unul din blogurile sale, Actualitati Europene

2. Legat de Irlanda. Cum a putut un guvern responsabil sa propuna garantie totala pentru depunerile in bancile irlandeze considerate responsabile (AIB si Banca Irlandei), care la randul lor au împrumutat zeci de miliarde de peste mări şi ţări pentru ca să-i piardă în investiţii imobiliare trucate si aproape imaginare?

3. Legat de BCE. Falimentele la nivel naţional se întind de-a lungul mai multor ani, deoarece creditorii negociază dur pentru condiţii mai avantajoase sau pentru vânzarea obligatiunilor statale. Cum nimeni nu a vazut ceea ce se putea intampla inainte de 2008 si nu a prevazut caderea in criza datoriilor suverane la inceputul anului 2009?

4. Legat de Italia. Mario Draghi, guvernatorul Băncii Italiei (dar care trebuie să preia direcţia Băncii Centrale Europene), a schiţat un tablou grăitor în discursul său de plecare. Subliniind faptul că economia italiană are mare nevoie de reforme structurale majore, el a arătat cu degetul productivitatea stagnantă şi a criticat politicile guvernamentale, care “sunt incapabile să sprijine dezvoltarea [Italiei], dacă nu chiar din contră o împiedică”. Inte