Speriaţi de amenzi, locuitorii din Siliştea-Gumeşti şi-au făcut asigurare obligatorie pentru case. Aproape toţi. Al lu’ Lioară stă în ilegalitate. De ce? „Aşa, de-al dracu’! Să vedem ce-or să-mi facă?“. Siliştenii au avut aceeaşi reacţie ca înaintaşii lor din romanul „Moromeţii“, când venea Jupuitu cu fonciirea: „Să-i ia dracu’ cu asigurările lor! Le-am făcut de bunăvoie, obligaţi de ăştia!“.
În Poiana lu' Iocan, adică în faţa cârciumii lui Boţoghină - al lu' Bucureşteanu, clienţii „casei" îşi varsă oful pe „pe taxa de risc", asigurarea obligatorie a casei. Pentru că vrând-nevrând trebuiseră să scoată bani din buzunar ca să achite asigurarea pentru locuinţă, discuţia ia o turnură serioasă şi încrâncenată. Singurul mai relaxat era Cristian Boţoghină (43 de ani), zis Bucureşteanu.
Fiind proprietarul cârciumii şi având o gospodărie bine pusă la punct, înţelesese rostul asigurării. „Domnule, eu mi-am asigurat casele, că am una de paiantă şi alta de bolţari, cum se zice. Am dat 170 de lei acu' vreo două săptămâni. Dacă aşa sunt legile, aşa am făcut. Mi-e teamă, însă, să nu păţesc ca unu' pe care l-am văzut la televizor. I-a luat acoperişul la casă, s-a dus la primărie, le-a spus că e asigurat şi ăia l-au pus pe aşteptare, au zis că momentan n-au bani. A aşteptat omu' până i s-au lungit urechile şi nu i-au dat nimic. Dar sper să n-avem noi «norocul» lui", zice „al lu' Bucureşteanu ăl bătrân".
Îşi dă şapca pe spate şi spune mai mult să se convingă pe sine: „Oricum trebuia să-mi asigur cârciuma şi acasa, aşa că pot spune că am dat banii din conştiinţă, dar şi niţel obligat. Doamne fereşte să nu se întâmple ceva, dar dacă se întâmplă şi te întăresc ăia cu nişte bani, n-ar fi rău!"
Al lu' Lioară riscă amenda
Ceilalţi, deranjaţi că sunt ameninţaţi cu amenzi, deşi li se spune că este spre bine lor, au scurte răbufniri. „N-am asigurat-o, dă-o dracu'