Prin iunie, pe cînd ne gîndeam ce să mai adăugăm în grila TVR-ului, Andi Lăzescu (PDG-ul nostru) zice să pornim o serie de dezbateri de nivel intelectual cît mai înalt posibil şi îmi dă şi sursa de inspiraţie: runda Doha, o producţie BBC. Intru vitejeşte pe iutub, dau o căutare simplă şi încep să privesc emisiunea. Decorul – banal: o sală de conferinţe, cu prezidiu şi public. Tema, interesantă – femeia în lumea musulmană. Am urmărit toată emisiunea, o oră întreagă, nu m-am plictisit, deşi decupajul era relativ banal, decorul era chiar anost. Orice s-ar spune, BBC-ul nu excelează la capitolul fineţe a imaginii. Francezii sînt mult mai buni la capitolul ăsta. Spectacolul ideilor era însă impecabil, argumentat, valoros. Am început să îmi imaginez o emisiune similară pe TVR. După numai zece minute mi-am dat seama că am prea puţină imaginaţie pentru atare întreprindere. E clar că rolul femeii în societăţile musulmane nu ar fi o temă de mare interes pentru români. Anglia, fostă putere colonială în zona arabă şi cu o minoritate musulmană ajunsă majoritate în multe oraşe ale ţării, este, firesc, mult mai interesată. Aş fi ales, poate, alt subiect, spre exemplu: „Preţul mondial al alimentelor: vine foametea?“. Pasul doi – invitaţii.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat BBC-ul îi adusese la prezidiu pe următorii vorbitori: o ziaristă din Siria care fugise în America şi scrisese o carte despre poziţia femeii în societatea siriană, un membru al parlamentului egiptean, un scriitor laureat al premiului Booker, un universitar stîngist multicultural de pe la Berkeley şi un regizor iranian din binecunoscutul val de premianţi la festivalurile europene de film. Toţi, unul şi unul. Părerile le erau perfect argumentate, adecvarea informaţiilor era asigurată, iar forma de expresie a nuanţelor polemice era elegantă, rafinată,
