Tot la mare, la Neptun, am aflat că, începînd cu plaja zilnică şi indispensabilă, eşti delimitat financiar şi social. Eşti încadrat şi încorsetat în aparent invizibilul, dar, de fapt, palpabilul tău sertar social.
Plaja dintre Neptun şi Olimp este, de ceva timp, una privată. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, pe acel petic de nisip, sau cel puţin pe cea mai mare parte a lui, sînt şezlonguri, care te îndeamnă să le închiriezi.
Nu orice fel de şezlonguri, ci unele cu salteluţă şi umbreluţă. Salteluţa e în dungi viu colorate, iar umbrela poate fi mică, obişnuită, sau uriaşă, capabilă să-şi împrăştie binefăcătoarea-i umbră asupra a trei-patru şezlonguri.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriu Un asemenea şezlong, în vremuri obişnuite, ordinare, şi anume cînd nu e weekend sau plin sezon, costă 20 de lei. Ai zice că ăsta-i preţul. Dar nu e chiar aşa. Preţurile sînt nuanţate şi variabile, în economia capitalistă, în funcţie de cerere şi ofertă. Cînd turiştii dau evident năvală, în weekend sau în mijloc de august, preţurile cresc: un şezlong ajunge să coste 25 de lei. Fără umbrelă. Umbrela mică e 10 lei, iar cea mare – 20. Carevasăzică, dacă o familie tipică minimă, alcătuită din mamă, tată şi un plod, alege formula aparent maximă, dar, de fapt, de bun-simţ, ea trebuie să plătească în felul următor: de trei ori cîte 25 de lei, adicătelea 75; plus umbrela mare – 20, ceea ce înseamnă 95. Ce mi-e 95, ce mi-e 100 de lei. Pe zi.
Cu cît stai mai multe zile la mare, şi cu cît veniturile tale, de simplu cetăţean, sînt mai curînd sub-medii, cu atît, pe măsură ce timpul trece, şi fondul de vacanţă aşijderea, ai ocazia să experimentezi, pe propria-ţi piele, glisarea (delicat spus) dintr-o clasă socială în alta. Sau, mai exact, dintr-o „pătură“ socială într-alta.
Şi anume, din cea mijl
