Cînd simţi că te ia cu leşin şi-ţi pare că gata, cam pînă aici ţi-a fost, cînd ţi se mai şi aduce un preot, ca să-ţi dea ultima împărtăşanie şi să-ţi confirme că, într-adevăr, morţii cu morţii, deşi de la slăbiciune îţi poate fi cam greu, încearcă totuşi şi urmăreşte cursul împărtăşaniei în linguriţa popii. Căci dacă aceasta se duce spre coada linguriţei, poţi să te culci liniştit, plutirea însemnînd că nu ţi-a venit încă sorocul, iar de mîine ai toate şansele să te trezeşti voios şi s-o iei de la capăt. Dar uneori norocul te părăseşte, împărtăşania nu se va da nici moartă, de pe vîrful linguriţei, unde va sta cu o încăpăţînare iritantă, chiar de o vei sufla, plin de panică şi zel, încercînd s-o împingi disperat cît mai înspre coadă. Cînd se întîmplă aşa, ar cam fi timpul să te grijeşti, în primul rînd, de cei 24 de metri de pînză, cu care, pare-se, trebuie să plăteşti vămile.
Pe urmă n-ai decît să te relaxezi şi să te laşi purtat pe masa din camera cea mare, de unde, timp de trei zile şi trei nopţi, nu mai faci nimic, ci doar te laşi răsfăţat de ceilalţi şi de bunele lor intenţii. Intenţii care uneori pot să-ţi dea serios peste cap toate planurile de plecare.
DE ACELASI AUTOR "Pînă şi bulgarii..." Poveşti alsaciene Schimbarea la faţă Cine hotărăşte soarta societăţii civile? Cînd prin preajmă te-ai ales cu zeloşi şi babe, s-ar putea ca la un moment dat să simţi nişte ghionturi aprige pe sub coaste, urmate de cîteva mormăieli de descîntec. Dacă te uiţi, vei vedea cum cineva a înghesuit, pe şestache, sub tine, în coşciug, cîteva ghemuri de lînă. În prima clipă nu le vezi rostul, dar te gîndeşti la eternitatea spre care treci, găsind o oarecare logică ideii de tricotat. Afli însă, aproape imediat, de la o babă din colţ, că lîna respectivă n-are nimic de-a face cu tricotatul, că prin prezenţa sa, în coşciugul tău, se caută doar a-ţi încurca sufletul în
