America şi-a dezarmat duşmanul. Ce va face de-aici înainte? Deşi are două baze în România, America pare că părăseşte zona de est a Europei.
S-a spus că 11 septembrie este una dintre acele zile despre care îţi aminteşti perfect unde erai şi ce făceai... Eu îmi amintesc o frumoasă dimineaţă de septembrie, în care beam cafeaua. Am deschis televizorul şi am văzut imagini cu un avion care lovea unul dintre turnurile de la World Trade Center. După calitatea imaginii, „filmul" părea vechi şi nu foarte bine realizat. Şi scena ţinea cam mult, iar sonorul era prost. Am schimbat canalul şi am văzut... acelaşi film. Pe altul la fel. Şi pe al treilea tot aşa... Nu era un film. Era ziua în care viaţa Americii avea să se schimbe.
Dacă cineva va reciti sondajele de opinie publicate în perioada dinainte de atentate, va constata, cu stupoare, că americanii păreau că trăiesc într-o atmosferă de sfârşit de imperiu, în care îşi rumegau prosperitatea şi respingeau, în proporţii covârşitoare, nevoia oricărui intervenţionism american sau ideea unei superputeri unice şi active. Episodul preferat era, de departe, Seinfeld, iar despre serial au apărut dezbateri şi lucrări, semnate de filosofi care cercetau cu acribie filmul din perspectiva istoriei filosofiei. America trăia a la Seifeld, sau cel puţin asta voia atunci să arate...
America: „prezent!"
Până când a venit lovitura. Teribilă. America era lovită de un inamic extern, pentru prima dată la ea acasă. O experienţă pe care nu o mai făcuse. America era şocată şi speriată. Dar şi-a revenit urgent şi memorabil.Pentru că Manhattanul se închisese după atac, am rămas în campus. Ce s-a petrecut acolo a fost uluitor. Dintr-un mediu academic cosmopolit, stângist, locul acela căpătase acum alte dimensiuni. Alte priorităţi.
Alte mize. Dimineaţa, am găsit studenţii şi profesorii care aşteptau, cuminţi, să
