Cum s-o spun? Pervers, ca pe Târgu Ocna? I-a dat de l-a julit: "Este foarte rău când un preşedinte al României se duce pe furiş, neştiind cu cine se întâlneşte, ce discută, de ce s-a dus până acolo. Îmi doresc foarte mult ca preşedintele României, indiferent cum îl cheamă, să fie primit oficial pentru că în România va fi scutul antirachetă american, suntem un partener important, îmi doresc ca preşedintele României să fie primit pe uşa din faţă, nu pe uşa din dos, pe la servitori, sau pe la personalul administrativ". Pot s-o spun şi finuţ, ca-n Danemarca: am citat din scriptul pe care îl ţinea Hamlet în mână, când l-a întrebat Polonius "Ce citiţi, prinţe?", iar el a raspuns: "Vorbe, vorbe, vorbe". ..

Vorbele dintre ghilimele aparţin unui băiat, Victor Ponta. (L-aş fi lăsat demult în plata domnului Şova, dacă USL nu ne-ar fi ameninţat că el ar putea fi viitorul premier al României. (Dacă el e viitorul şef al Executivului, atunci Boc e un monument de înţelepciune şi reţinere).

Personajul acesta, semi-liderul Opoziţiei din Romania, nu vrea să ştie că atunci când Preşedintele ţării trece graniţa devine simbol naţional. Când spui "se duce pe furiş", spui: România se furişează până-n SUA, doar-doar s-o îndura cineva s-o bage şi pe ea în seamă, s-o strecoare pe uşa din dos, ca pe o slujnică. Scuipi pe mandatul lui, scuipi pe steagul României. Ce-i aşa de greu de înţeles?

Că Victor Ponta se trezeşte vorbind vrute şi nevrute, de pe cataligele de reprezentant al Opoziţiei - e treaba lui. Dar că îl confundă pe Barack cu Blejnar, nu mai e doar problema lui şi a celor ce-l scutură de scame. Barem colegul Crin Antonescu, mai precaut şi cu scaun la cap, s-a ferit să comenteze vizita în America - dacă n-a avut eleganţa să remarce că a fost una istorică (prin documentele care s-au semnat), a avut bunul simţ să tacă inteligent şi competent. (Să nu zic într-un ceas r