Acum zece ani, în 2001, ziua de 11 septembrie a picat într-o marţi. În acea vreme, Dilema pleca spre tipar în zilele de miercuri – şi apărea pe piaţă vinerea. Drept care – deşi îmi predasem din timp povestea săptămînală –, în noaptea de marţi spre miercuri, în freamătul situaţiei create prin căderea Turnurilor Gemene, mă furnicau vîrfurile degetelor şi l-am sunat pe Mircea Vasilescu. Era bine trecut de miezul nopţii şi – ghinion – omul îşi închisese telefonul (probabil privea la televizor şi se crucea şi el). Am sunat-o atunci pe Lena Boiangiu. A răspuns la al treilea cîntecel de sonerie. „Lena, aş vrea să schimb textul de săptămîna asta şi să dau ceva legat de America.“ „Numai dacă – mi-a zis ea – îl aduci mîine, la prima oră.“ Drept care am scris ceva, iar a doua zi de dimineaţă am mers cu discheta (acum zece ani revista se aduna din dischete!) la redacţie şi am băgat textul în cuprinsul Dilemei ce urma să apară pe 14 septembrie (în acel Visul lui Machiavelli pe care-l vedeţi mai jos am dedicat respectivul text jurnalistului Stelian Ţurlea, de la Media Pro, cel care în seara de 11 septembrie 2001 m-a invitat la PRO TV pentru o analiză la cald – moderată de Cristi Tabără – a atentatului de pomină). Mi-aduc aminte cum, în acea seară, pe fluxul de ştiri internaţionale veneau tot felul de variante: ba că e vorba despre Al-Qaeda; ba că e vorba despre nişte generali sovietici; ba că ar fi vorba despre nu mai ştiu ce brigăzi roşii din Japonia, care au revendicat şi ele atentatul în primele ore.

DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri? Între timp ne-am lămurit. Chiar a fost Al-Qaeda. Şi chiar a fost o lovitură de maeştri ai crimei. Acum, la zece ani distanţă, e uşor să fim raţionali. Atunci, eram