Din bătrâni se povesteşte că fiecare schimbare de generaţie aduce cu sine o schimbare radicală în felul în care cetăţenii percep muzica şi rolul ei în distracţie, relaxare sau (mai ales) cucerire... Dacă la sfârşitul secolului 19, „La Belle Epoque,” stră-străbunicii noştri ţopăiau în ritm de polkă sau mazurkă şi-şi şuşoteau promisiuni şi declaraţii de dragoste eternă în paşii regelui vals, primele decenii ale secolului XX au reprezentat triumful unor genuri muzicale care ar fi fost considerate scandaloase, dacă nu chiar obscene, de către generaţia precedentă.

Mă refer aici la jazz, swing, sau tango. Similar, dacă la sfârşitul secolului XX lumea se împărţea în cei care dădeau din plete în sunetele regelui rock (în toate variantele sale posibile şi imposibile) sau cei care ţopăiau pe ritm de Michael Jackson, primul deceniu al secolului XXI a adus la lumină „undeva în Balcani” ritmurile hip-hop sau pe cele de manele, până atunci ascunse pe după blocuri. www.spunesitu.ro vă invită să dezbatem împreună fenomenul manelelor, mai ales având în vedere că acest gen de muzică a depăşit graniţele sale culturale (peninsula Balcanică), el captând audienţe tot mai largi. Oare pot deveni manelele „brandul” nostru de ţară, şi dacă da, ce părere aveţi despre acest lucru?

Click aici pentru a citi analiza și spune și tu dacă maneaua este brandul de țară al României?