Cu o infrastructură la pământ şi numai 4% fonduri europene absorbite, nutrim vise de mărire privind turismul!
De vreun cincinal, merg în Creta şi, dincolo de farmecul natural şi al climei, sunt mereu tulburat de starea impecabilă a infrastructurilor - de la autostrada est-vest la şoselele naţionale şi străduţele din localităţi până la infrastructura destinată direct turismului: amenajări balneare, porturi, hoteluri, restaurante etc. De câteva zile sunt pe insula Terceira din Azore, din motive familiale, insulă aruncată cu tot cu arhipelagul său în mijlocul Atlanticului, la 1.500 de kilometri de Lisabona şi vreo 2.500 de New York. Şi, iarăşi, aici, în „sălbăticie", retina îmi este lovită de starea impecabilă a infrastructurilor de transport şi turistice. O insulă al cărei diametru nu trece de 35 de kilometri, are până şi o modernă autostradă tot de la est la vest! Dacă n-aş şti că infrastructurile din Grecia şi Portugalia sunt la fel de bune oriunde te-ai duce, m-aş grăbi să conchid că pe planeta noastră insulele sunt nişte entităţi geografice care se bucură de un noroc special! Nu despre noroc însă este vorba, ci despre explotarea inteligentă a oportunităţilor de dezvoltare. Grecia şi Portugalia au reuşit să consume cea mai mare parte a fondurilor de dezvoltare puse la dispoziţie de UE încă din perioada preaderării. Dacă adaug că Polonia a reuşit să absoarbă integral fondurile europene, ne dăm seama că nu funcţionează vreo fatalitate care să lovească în ţările latine ori în cele foste comuniste.
România a reuşit să absoarbă doar circa 4% din sumele alocate - suma totală e de aproape 30 de miliarde de euro! - nu pentru că e latină ori a fost comunistă, ci pur şi simplu din pricina guvernanţilor săi succesivi, care parcă s-au întrecut în incompetenţă, lăcomie şi nepăsare faţă de interesele naţionale.
Căile ferate sunt aproape putrede, şoselele la pămâ
