Între 1948 şi 1950, Nicolae Ceauşescu a avut misiunea, alături de alţi tovarăşi, să epureze partidul de „elementele duşmănoase“. În 1948, Nicolae Ceauşescu a primit o sarcină importantă din partea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Alături de câţiva fruntaşi ai PMR, el a fost desemnat în Comisia Centrală de Verificare a membrilor de partid.

În afara lui Ceauşescu, din Comisia Centrală de Verificare mai făceau parte Constantin Pârvulescu (preşedinte), Iosif Chişinevschi, Iosif Rangheţ, Ion Vinţe, Alexandru Moghioroş, Leonte Răutu şi Dumitru Petrescu. Cu sprijinul altor activişti din teritoriu, reuniţi în comisii teritoriale, aceşti „zbiri" ai partidului au analizat, dosar cu dosar, cine merita să rămână în Partidul Muncitoresc Român şi cine nu. La un an jumătate după încheierea „operaţiunii", marcată printr-o plenară a CC, Nicolae Ceauşescu şi-a recunoscut, la rându-i, unele greşeli. Între 1944-1945, ani în care partidul îşi deschisese „porţile", umflându-şi contingentele, şi el atrăsese fel de fel de membri. Cum şi de ce, le-a explicat celorlalţi „tovarăşi" în Plenara CC din mai 1950. Acolo şi-a făcut autocritica generalul Ceauşescu.

Comisia de Verificare „curăţă" partidul

Între 1948-1950, PMR şi-a „curăţat" rândurile. În terminologia mişcării comuniste, acţiunea se numea „verificarea membrilor de partid". Lansată imediat după Congresul I al PMR, care a consfinţit „unirea" dintre comunişti şi socialişti (februarie 1948), ideea a fost transpusă în documente de partid printr-o hotărâre a Plenarei CC al PMR din iunie 1948. „Trecutul, activitatea şi devotamentul" fiecărui membru de partid trebuiau cântărite în balanţa comisiei de verificare. Indezirabile erau mai ales „elementele străine de clasa muncitoare", „elementele exploatatoare" (chiaburi, patroni, administratori de moşie), „elementele şovine şi antisovietice", „afaceriştii şi carieriştii", foştii legio