De mulţi ani se tot spune că potenţialul negativ al conflictului israeliano-palestinian este nelimitat. Caz tipic de melting conflict, confruntarea de decenii dintre evrei şi arabii-palestinieni reverberează în multe alte paliere şi influenţează, printr-un efect în lanţ ce pare de neoprit, foarte multe teme de pe agenda îngrijorărilor mondiale. Mai nou, odată cu voinţa liderilor Autorităţii Palestiniene de a merge la ONU pentru a obţine recunoaşterea internaţională a statului palestinian, presiunea a crescut din nou. Nu îmi propun să fac aici istoria conflictului – este atît de luxuriantă, încît nici n-aş avea cum. Ea este, fără îndoială, importantă. Ascultînd argumentele celor două părţi în disputa lor este uşor sesizabil că toate ţin de istorie. În acea parte a lumii, legitimitatea de tip istoric bate orice şi, prin urmare, în acelaşi timp cu zgomotul de arme, se aud, sacadat, argumentele istorice. Istoria însăşi a devenit o armă, în acea parte deloc îndepărtată de Orient. Nu îmi propun nici să spun cine şi în ce măsură are dreptate în acest conflict, deşi, ca orice om interesat de relaţii internaţionale, am şi eu opinia mea în chestiune. Fermă, cum altfel?
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace Nu ştiu de ce, dar de cîte ori mă gîndesc la conflictul israeliano-palestinian îmi aduc aminte ce-a spus Dumnezeu Rebecăi, soţia lui Isaac, fiul lui Avraam: „În pîntecele tău sînt două neamuri şi două popoare se vor ridica din pîntecele tău; un popor va ajunge mai puternic decît celălalt şi cel mai mare va sluji celui mai mic!“ (Geneza 25,23). Cu precizarea că în textul sacru „mare“ şi „mic“ nu se referă la dimensiune, ci la vîrstă – cel mare e cel mai bătrîn aşa-zicînd, adică primul născut dintre gemeni, iar cel mic este cel mai tînăr, adică cel de-al doilea geamăn în ordinea apariţiei pe lume – suspend specul