Rușii au fost întotdeauna tari la șah, dar „rocada" pe care a propus-o Dmitri Medvedev la recentul congres al partidului de guvernământ de la Moscova a uimit și îngrețoșat lumea liberă.

Ce-l face pe un tânăr șef de stat să renunțe de bună voie la a mai candida pentru un al doilea mandat permis de Constituție, cedând în favoarea unui politician mai vârstnic și mai uzat, care a mai ocupat de două ori această funcție? - se întreabă analiștii.

„Asta ne-a fost înțelegerea de la bun început", le răspunde, malițios, Vladimir Putin, iar pupilul său, care i-a ținut locul cald patru ani de zile, va fi crezut că își face un titlu de glorie respectându-și cuvântul față de mentor. Cum rămâne însă cu imaginea unei națiuni de 140 de milioane de oameni, căreia i s-a furat dreptul de a alege?

Rusia trăiește una dintre cele mai mari umilințe din istoria sa: o mână de KGB-iști îmbuibați, care nu au alternativă - puterea sau pușcăria! -, a pus juvățul pe o țară cu destule minți capabile să o conducă spre un viitor mai demn. Dezamăgirea este uriașă. Când presa e sugrumată, când oamenii de afaceri care refuză să cotizeze la pușculița Kremlinului putrezesc după gratii, când liderii opoziției liberale sunt umflați din stradă de poliție, interzicându-li-se până și posibilitatea de a se înscrie în cursa electorală, declarațiile lui Medvedev despre imperativul „modernizării" Rusiei și despre „resetarea" relațiilor cu Occidentul alimentau o vagă speranță că starea de lucruri din țară va convinge clasa politică de la Moscova să inițieze un fel de democratizare, un început de stat de drept. Pentru că nu se poate progres fără competiție economică liberă, nu se poate dezvoltare fără presă independentă și fără magistrați care să judece în conformitate cu legea, nu în funcție de telefonul scurt al șefului politic sau în dependență de grosimea plicului cu bani strecurat pe sub ușă. @