Cea de-a XX-a ediţie a festivalului (1-25 septembrie) a însemnat un răsfăţ cu vedete ale muzicii clasice, un furnicar de oameni gonind spre concerte şi aceeaşi încă neîmbunătăţită acustică a Sălii Palatului.
Nu-mi amintesc să fi fost ediţie a Festivalului „George Enescu" în ultimii ani care să nu fi avut parte de prezenţa unor nume mari pe scenele Sălii Mari a Palatului şi Ateneului Român. Dar în acest an, festivalul (al cărui organizator principal este Artexim, condusă de Mihai Constantinescu) a fost un regal nu doar pentru melomani, ci şi pentru ascultătorul profan.
Muzica. Vedetele
Chiar dacă, aşa cum spunea pianista Hélène Grimaud într-un interviu acordat pentru „Adevărul", anticiparea şi, implicit, plăcerea audiţiei cresc odată cu o bună cunoaştere, ca ascultător mai puţin specializat e imposibil să nu fi auzit de Vadim Repin sau Daniel Barenboim. Să nu te bucuri că-i poţi asculta live. Nu poţi să nu iubeşti sunetul bun atunci când îl auzi. Festivalul a reunit anul acesta, pe lângă mari orchestre ale lumii şi cele mai multe nume grele din industria muzicii clasice. Daniel Barenboim - în dublă-ipostază, de pianist şi dirijor -, violonistul Vadim Repin, dirijorii Zubin Mehta, Daniele Gatti şi Antonio Pappano. Pianista Hélène Grimaud.
Christian Zacharias. Şi dirijorul
Valeri Gherghiev, alături de orchestra Mariinsky Theatre. Gherghiev fusese desemnat cu un an înainte unul dintre cei mai influenţi o sută de oameni din lume, într-un clasament al revistei „Time". Iar interpretarea „Tablourilor" lui Musorgski din festival a fost magistrală şi printre cele mai emoţionante. O singură nostalgie rămâne după această ediţie, ca şi acum doi ani: absenţa pianistei Martha Argerich, la fel de jucăuşă, dificilă şi imprevizibilă şi-n viaţa reală, nu doar în timpul live-urilor. Totuşi, negocierile lui Ioan Holender, director artis
