Singurul prim cornist al Filarmonicii Botoşani recunoaşte că nu este deloc uşor să sufli în şase metri de ţeavă.
A plâns când a văzut prima dată un corn şi când a auzit cum sună. Mihai Sîrbu şi-ar fi dorit să cânte la trompetă şi să meargă la nunţi sau petrecri câmpeneşti. Copil de la ţară, născut într-o familie de oameni simpli, Mihai Sîrbu iubea muzica populară şi spera să facă o carieră în acest domeniu.
Nu a fost să fie aşa. Profesorii de la Liceul de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi i-au pus cornul în mână. „Am plâns când am văzut instrumentul. Nu-mi doream să cânt la el şi nici sunetele nu mă atrăgeau. Mi-a trebuit mult timp să descopăr magia acestui instrument“, a mărturisit artistul.
A cântat cu dirijori celebri
După trei ani de studiu intens, copilul de atunci a reuşit să dea viaţă ariilor scrise de marii compozitori ai lumii pentru acest instrument. „Nu e uşor să sufli în şase metri de ţeavă, mai ales când eşti copil“, a mai spus artistul care a avut însă şansa de a exersa alături de mari muzicieni români. Sergiu Celibidache, marele dirijor al celebrei Orchestre Filarmonice din Berlin, i-a fost mentor, dar şi profesorul ieşean Petre Gâscă.
„Am avut multe de învăţat de la aceşti oameni care m-au format ca artist“, a mai spus Mihai Sîrbu care, din timpul facultăţii, a avut şansa să cânte la Opera Română din Iaşi sub bagheta unor dirijori de renume.
Dumitru Costin, Ilarion Galaţi, Camil Marinescu sau Victor Domănescu sunt o parte dintre marii dirijori ai ţării care au crezut în talentul său. Ultimii 25 de ani au fost grei, dar şi plini de satisfacţii profesionale care l-au făcut să creadă că instrumentul pe care îl detesta în copilărie este făcut pentru el.
Cinci ani pe pământ italian
„Muzica scrisă de Mozart pentru corn este extrem de greu de interpretat. Marele compozitor avea u
