Ajuns la 30 de ani, Marian Drăgulescu, cel mai titrat gimnast român din istorie, cu opt titluri mondiale, vrea să demonstreze în Japonia că epoca sa de glorie nu a apus încă.

„Adevărul": Cum anticipezi că se va desfăşura concursul pe echipe?

Marian Drăgulescu: În 2010 am terminat pe locul 9, dar între locul 8 şi locul 12 a fost o diferenţă de doar un punct, ceea ce spune totul despre cât de dură va fi bătălia pentru ultimele locuri de calificare la Londra. Orice ratare poate fi aşadar decisivă şi trebuie să ne dozăm bine exerciţiile.

Ar fi o dramă o clasare în afara primelor opt naţiuni?

Nu ar fi deloc bine pentru psihicul nostru, asta e clar. Ar urma un alt concurs de calificare, nu am avea deloc Sărbători de iarnă şi, în plus, e destul de dificil să atingi patru vârfuri de formă într-un singur an competiţional.

Cum vei aborda eventualele finale pe aparate?

Totul a decurs foarte bine în pregătire. Voi avea cu siguranţă note mari de plecare la sol şi sărituri pentru că îmi doresc o medalie şi la individual. Am avut însă câteva exerciţii OK la antrenamente şi la alte aparate unde nu sunt considerat specialist şi sper să îi ajut cât mai mult pe băieţi în concursul pe echipe.

Cât de importante sunt aceste Mondiale pentru cariera ta?

Să zicem că sunt un pariu cu mine. Fiind an preolimpic, aici se prezintă absolut tot ce există mai bun în lumea gimnasticii. E o bună ocazie să văd exact unde mă situez. Cert este că eu mă simt foarte bine din punct de vedere fizic şi şi nu mă consider deloc prea bătrân pentru gimnastică.