Se zice că rinichiul este cenzorul final al organismului. Rinichiul este garanţia purităţii organismului. El este filtrul final care separă binele de rău. Chiar medicina clasică a apelat la o metaforă pentru a sintetiza prestaţia rinichilor. Medicii recunosc că rinichii sunt boierii organismului şi îşi cedează energia la nevoie. Astfel, când primesc semnale cum că alte organe se află în deficit de energie, rinichii dau din propria zestre de energie, care este dirijată spre zona sărăcită de energie. Şi medicina tradiţională apreciază rinichii, numindu-i fântâna vieţii.
În reflexoterapie, care lucrează pe punctele din talpă reprezentând toate organele, se începe şedinţa cu masarea punctului rinichilor din talpă, pentru a debloca energia din rinichi şi a o pune în circulaţie. Explică lucrarea făcută de rinichi profesorul doctor Mircea Penescu, manager la Spitalul Clinic de Nefrologie "Carol Davila". Împreună, cei doi rinichi nu depăşesc 350 de grame. Cu toate acestea, ei au o irigare de lux cu sânge, o cincime din sângele organismului trece prin rinichi.
Omul poate trăi cu un rinichi când celălalt a fost îndepărtat din cauze medicale. Dar şi în singurul rinichi mai există rezerve de capacitate, de funţionare. Una dintre bolile cele mai des întâlnite poartă numele de infecţie urinară. Frecvente sunt infecţiile urinare joase, ale aparatului renal inferior, dintre care dese sunt cistitele. Când infecţia urcă spre partea superioară a aparatului reno-urinar, situaţia se agravează, iar când infecţia a cuprins ţesutul efectiv al rinichiului, aceste pielonefrite sunt maladii serioase. Agenţii patogeni, microbii pătrund în tractul rinichilor şi apar aceste infecţii urinare, cele mai frecvente infecţii ale organismului.
Unii oameni se sperie că în anumite momente ale zilei urina lor este mai roşie, crezând că-i semn de boală grea. În real
