- instituţii britanice de cultură (3) -
De data asta vă prezint o organizaţie care, dacă e să credem că toată cunoaşterea nouă are la bază comparaţii semnificative cu ceea ce cunoaştem deja, am spune că seamănă cu o uniune de creaţie de la noi, pentru că, din păcate, exemple mai apropiate nu găsim. Dance UK este, aşa cum spun chiar ei pe site, „vocea naţională a dansului. A fost înfiinţată în 1982 de către un grup de dansatori profesionişti care au identificat nevoia unei organizaţii centrale, care să poată aborda problemele majore cu care se confruntă sectorul dansului ca întreg”. Acum, însă, în 2011, organizaţia îşi propune să „promoveze cariere în dans mai solide şi mai îndelungate, să îmbunătăţească condiţiile în care dansul este creat, performat şi receptat. Ca voce naţională a dansului, Dance UK face lobby şi advocacy în guvern şi în rîndul industriilor culturale pentru a promova importanţa dansului şi nevoile dansatorilor”. Cum a ajuns să fie advocacy şi lobby o componentă importantă a ceea ce fac? Ce competenţe a avut directorul ales pentru a schimba macazul instituţiei în 2006 către această zonă? Ce alte servicii oferă organizaţia acum şi în ce măsură este susţinută activitatea sa de către membri sau din resurse publice? Ce întrebări ne poate ridica nouă experienţa Dance UK?
Actuala directoare a Dance UK este apreciată pentru că este un profesionist cu un bun instinct politic, căreia la momentul angajării nu i se putea recunoaşte decît meritul de a-i fi plăcut dansul, dar care nu provenea „din sector”, nu lucrase în instituţii de dans. A venit la conducerea organizaţiei într-o perioadă în care board-ul considera că este nevoie de o re-poziţionare, o nouă definire a misiunii, care să răspundă peisajului schimbător, nu doar concret, din lumea dansului, dar şi din sfera politică şi administrativă, care influenţează condiţiile financiare şi de reg
