Câtă vreme a parcat în zona pamfletului, duelul Radu Moraru - Mircea Badea a avut un chichirez.
Chiar şi cuvintele mai deocheate, luate din mahalaua DEX-ului, făceau parte din peisaj. „Ai coiţe ca măslinuţele", ataca Moraru. „Eşti fricos scopit", riposta Badea. Şi multe altele din acelaşi repertoriu.
Asta e, îţi ziceai, sunt tineri şi slobozi la gură, agitaţi şi orgolioşi, deci nu e de mirare că se încaieră ca doi cocoşi. Se mai ciufulesc câte-un pic, le mai sar penele din coadă, însă la urmă revine fiecare în coteţul lui şi îşi oblojeşte rănile, pregătindu-se pentru următoarea confruntare.
A venit însă ziua când unul dintre cocoşi a fost lovit de dambla. A uitat de orice reguli şi a coborât direct în era dinozaurilor zburători, strămoşii păsărilor de azi. Atunci nu existau lupte de cocoşi sau de alte păsăreturi, pentru că: 1. nu existau cocoşi şi, evident, nici găini; 2. nu avea cine să organizeze respectivele lupte, căci omul urma să-şi facă apariţia pe pământ câteva zeci de milioane de ani mai târziu; 3. dinozaurii zburători nu respectau regulile luptelor de cocoşi de azi, ci se trosneau pe unde apucau, cu unicul scop de a-şi scoate ochii şi creierii unul altuia.
Cam aşa arată lumea în care a plonjat Mircea Badea atunci când, împins de un drăcuşor, i s-a adresat lui Radu Moraru astfel: „Mori!!!!!". Chiar aşa, cu cinci semne de exclamare, ca cinci ciocuri preistorice de păsări-dinozaur. Suavul îndemn, dublat de o aprigă dorinţă, a fost plasat la PS-ul unui text mortuar pe care viteazul Badea l-a postat într-o zi de vineri - 7 octombrie - pe blogul propriu. Textul, la rândul său, se încheia astfel: „Ratatul ăsta maroniu nu va muri de foame. Va mânca în continuare mult căcat expulzat în urma digestiei banului public. Sau poate totuşi va muri".
Şi pentru că moartea sună întotdeauna de două ori, ţucălarul favorit al lui Voiculescu (da
