Cine sunt golanii americani şi unde vor ei să ajungă cu sloganurile lor un pic caraghioase?

Contrar tuturor estimărilor, America a izbutit, în sfârşit, să prindă din urmă România. Şi nici măcar pe cea de azi, ci pe aceea de acum vreo douăzeci de ani: mişcarea „Ocupaţi Wall Street!", intrată în săptămâna a patra de proteste, îi obligă pe golanii participanţi, în 1990, la manifestaţiile din Piaţa Universităţii să nutrească o simpatie transoceanică pentru hipioţii aparent fără ocupaţie pe care îi tot împrăştie poliţia newyorkeză.

Cum suntem profund diferiţi, însă atât de asemănători, până şi reacţiile provocate de „Occupy Wall Street" par din acelaşi film. Astfel, putred de bogatul primar Bloomberg ţipă că protestele faţă de finanţişti ale anarhiştilor în pelerine de ploaie donate sunt contraproductive. Chipurile, fără contribuţia bănească a incriminaţilor, municipalitatea n-ar avea cum să menţină curăţenia în parcuri. Păi să nu-ţi aminteşti de autorităţile române, care pretindeau că ambulanţele şi maşinile cu pâine nu puteau circula din cauza „pieţarilor"?! În plus, vorbă nemuritoare, în direct şi la oră de vârf, a unui tăntălău cu grade de la noi, golanii „profanau" injurii la adresa oamenilor de ordine!

Alt exemplu: postul de radio NPR a ignorat complet manifestaţiile cam nouă zile, până când „The New York Times", prin cerneala caustică a lui Paul Krugman, a sancţionat anomalia - aidoma proceda bătrâna televiziune de stat la noi, invocând ceaţa drept răspuns pentru că nu difuza nimic despre Piaţa Universităţii. În fine, „oamenii de bine" din America îşi exprimă dezgustul public, aşa cum făceau la noi fesenistele din asociaţia-fantomă „20 mai", faţă de nişte „idioţi care distrag atenţia poliţiei newyorkeze" de la adevăratele probleme ale patriei americane, cum ar fi prevenirea terorismului.

Ceea ce e mai greu de înţeles de partea asta a Oceanul