A fost uimită, încă din copilărie, de cei care conduc orchestre cu ajutorul baghetei, urmându-şi mai apoi visul indiferent de preţul plătit. În prezent este singura femeie dirijor care colaborează permanent cu o operă în România.

După mai bine de 25 de ani de când a urcat pentru prima dată la pupitrul dirijoral, încă mai observă privirile uimite ale audienţei care vede că o femeie se pregăteşte să conducă orchestra. Mihaela Silvia Roşca s-a născut în oraşul Roman, judeţul Neamţ. Prima dată când a fost fascinată de posibilitatea de a mânui bagheta de dirijor avea doar şase ani.

„Am mers cu părinţii la operă, iar eu eram surprinsă nu atât de ceea ce se întâmpla pe scenă, cât de persoana de la pupitru", şi-a amintit dirijoarea. La 17 ani, a decis că vrea să conducă o orchestră, în loc să devină pianistă.

A spulberat prejudecăţile

În timp ce era înscrisă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, a participat la Seminarul internaţional de vară de la Weimar, unde a dirijat concerte simfonice cu Orchestra Filarmonică din Jena. Chiar şi cu aceste performanţe, Mihaela Roşca a pătruns cu destulă greutate pe un „teren preferat şi consacrat de bărbaţi", după cum l-a caracterizat.

„Aveam deja 27 de ani, trecuse destul de multă vreme de la terminarea studiilor şi lucram în Bucureşti, în domeniul impresariatului artistic, când am auzit de un post de dirijor la Constanţa. Am lăsat totul pentru a urca la pupitru şi am reuşit. Mi se spusese, încă dinainte de a începe studiile, că îmi va fi greu ca femeie dirijor", a explicat Mihaela Roşca. Potrivit acesteia, prejudecata că o femeie nu poate să facă faţă provocărilor unei asemenea meserii există şi astăzi, dovadă fiind şi numărul foarte mic de dirijoare din România.

Mihaela Roşca este, de altfel, singura femeie dirijor din țară care are un contract permanent cu o operă. Postul l-a obţinut l