Turtit între atîtea subiecte de mare actualitate (sau, mă rog, ceea ce cred televiziunile noastre că ar fi „actualitatea“) şi cu faţa luată de „ameninţarea“ referendumului din Grecia, bietul nostru plebiscit din judeţul Constanţa, desfăşurat duminica trecută, a rămas mai degrabă necomentat. Deşi cred că merită puţintică atenţie, împreună cu „ideea de referendum“ în sine.
Site-ul cursdeguvernare.ro găseşte un titlu foarte inspirat pentru toată povestea – Constanţa deschide festivalul referendumurilor „antiregionalizare“ – şi arată că e doar primul dintr-o serie: în coada de aşteptare se află judeţele Bacău, Călăraşi, Giurgiu, Vrancea, Ialomiţa, Brăila, Timiş, Hunedoara. Probabil şi altele. Iar scenariul e următorul: în replică la intenţia puterii de a face o nouă împărţire administrativă a ţării, consilierii judeţeni ai USL au decis (în judeţele unde au majoritatea) chemarea poporului să se pronunţe asupra cestiunii. Prefecţii au acţionat în contencios administrativ hotărîrile Consiliului Judeţean, dar fără succes. În Constanţa, referendumul a fost deja organizat, dar nevalidat, din cauza slabei participări la vot. Exerciţiul a costat – cică – 100.000 de euro, dar nu face două parale. Nu numai pentru că – după cum arată unii comentatori – ar fi ilegal (căci, conform Constituţiei, stabilirea unităţilor administrative se face prin lege organică decisă de Parlament – aşa încît ar fi nevoie eventual de un referendum naţional pe această temă), ci şi pentru că a fost o încercare de manipulare cam tîmpiţică. Tot pe cursedeguvernare.ro am găsit şi afişul prin care cetăţenii erau chemaţi la referendum, în care se pot citi următoarele gogomănii: „Cetăţeni! Pe 6 noiembrie 2011 se hotărăşte soarta judeţului Constanţa! Neparticiparea la vot înseamnă desfiinţarea judeţului Constanţa! Veniţi la vot!“. Deocamdată – constat – judeţul Constanţa e la locul lui, cu baroni local