O lege care să bage cămătarii la pușcărie era necesară de ani de zile. Întrebarea este dacă și mai ales cum se va aplica. Cei care au dat bani cu camătă au comis și o serie de alte infracțiuni pentru care puteau să ajungă după gratii.
România are suficiente legi sub incidența cărora intră cămătarii, de la cea privind prevenirea spălării banilor, până la clasica incriminare a înșelăciunii și de la șantaj, până la evaziune fiscală. Să nu-și imagineze cineva că banii folosiți de cămătari proveneau din altceva decât alte infracțiuni. Fapte pentru care nu au plătit, deși existau legile necesare.
Povestea cu cămătăria este una mult mai complicată decât pare la prima vedere. Pe lângă infractorii care storc dobânzi inumane folosind amenințarea, șantajul și violențele fizice, s-a dezvoltat și o mafie a "gulerelor albe". Îi spun mafie pentru că a infectat și corupt sistemul judiciar până în măduva oaselor.
Cămătăria a fost folosită ani de zile ca pretext pentru o escrocherie imobiliară relativ simplă comisă folosind autoritățile statului: notari publici, judecători, executori judecătorești. Am investigat în perioada 2000 - 2004 zeci de cazuri ale unor persoane care au pierdut apartamente și case pentru sume derizorii, după ce au contractat împrumuturi de la cămătari din Banat. Când Editura Humanitas a publicat cartea "Mafia Cămătarilor", am primit telefoane din întreaga țară și am constatat că fenomenul s-a produs peste tot.
În toate cazurile rețeta era aceeași și scopul escrocului se dovedea dobândirea casei sau apartamentului victimei, nu încasarea unei dobânzi. Sub masca acordării de împrumuturi cu dobândă se ascundea o escrocherie mult mai perversă.
Mereu același escroc lucra cu același notar și cu același executor judecătoresc și numai câțiva notari și executori aveau în fiecare oraș, constant, "lucrări" pornite de la a
