Dacă eşti român şi te găseşti prin Priştina, în mod sigur vei fi întrebat de ce guvernul de la Bucureşti nu recunoaşte independenţa Republicii Kosovo. Trecînd prin asemenea provocare, am fost nevoit să improvizez, să dau răspunsuri cît mai credibile, pentru a motiva încăpăţînarea antipatică a României de a nu recunoaşte de jure proaspăta entitate statală.
Săptămîna trecută povesteam cum, la o întîlnire cu junele viceministru de Externe al Kosovo, tema nu putea fi alta decît relaţiile diplomatice dintre cele două ţări. Kosovo îşi doreşte aderarea la Uniunea Europeană, lucru imposibil atîta vreme cît cinci state membre nu sînt dispuse să o recunoască. Am zis şi eu, blufînd uşor, că guvernele României au sprijinit campania internaţională împotriva lui Miloşevici („măcelarul“, „dictatorul“, „naţionalistul“) şi apoi au ajutat regimul politic care a urmat în Serbia, oferind asistenţă consolidării regimului democratic sîrbesc. România a înţeles că sîrbul Miloşevici este omul rău, nu sîrbul de rînd.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratMi-a replicat că, la Nürnberg, au fost judecate crimele poporului german, nu ale regimului nazist. De aceea, vezi Doamne, sîrbii ar merita să sufere pentru că Miloşevici a făcut atîtea şi atîtea blestemăţii. Cînd să zic „naşpa argumentaţie“ şi să mă retrag din polemică, omul îmi oferă, fără să vrea, prilej de a continua conversaţia. Îmi zice, aşadar, că înţelege grija României pentru judeţele Covasna şi Harghita. Ce să-i zic? Că, doar în logica kosovară, „Harcov-ul“ ar fi, într-adevăr, o preocupare? Am dat din cap, ca semn că sînt de acord. Dacă aş fi fost sincer, i-aş fi povestit ceea ce cred cu adevărat. Anume, că un partid (UDMR-ul) care, de atîta vreme, este partid de guvernămînt cu greu poate fi socotit drept secesionist. Că facţiunea mai radicală este, deocamdată, margin
