"Victoria este hipersensibilă la sunete, atingere şi miros. Dacă este atinsă de cineva, miroase imediat locul în care a fost atinsă, şi de cele mai multe ori îşi scoate bluza sau rochia cu <
Cum putem fi siguri că ne situăm în aceeaşi lume perceptorială/socială, cînd reprezentările noastre despre ea sînt atît de diferite? Vedem, auzim, simţim exact aceleaşi lucruri? Dacă cineva ar răspunde cu un „da“ hotărît, iluzia i-ar fi spulberată la capătul primei ore petrecute în preajma unei fiinţe cu autism.
La prima vedere, versiunea noastră perceptorială este corectă, şi a lor este greşită. Terapeuţii care încearcă să alinieze lumile de dragul acestor fiinţe ar trebui, pe tot parcursul acestui demers, să păstreze în minte faptul că persoanele cu autism nu se pot împiedica să vadă-audă-simtă „versiunea greşită“ şi că nici măcar nu ştiu că văd şi aud ceva greşit. Aşa că termenul potrivit ar fi „mult diferită“. În inocenţa asta constă, la capătul zilei, o mare parte din frumuseţea lor. Însă, de asemenea, legăturile „normale“ dintre lucrurile şi evenimentele din lumea noastră devin „periculoase“, nu fac sens, pot fi copleşitoare, confuze şi înspăimîntătoare. Ceea ce complică şi mai mult problema este faptul că pattern-urile experienţelor senzorial-perceptive diferă de la o persoană cu autism la alta. Putem distinge unele caracteristici ale „percepţiei autiste“ asupra lumii doar pe baza mărturiilor autiştilor înalt-funcţionali şi prin observarea atentă a copiilor cu autism.
DE ACELASI AUTOR Cum a trimis Marcel Iureş moartea după ţigări o educaţie De ce citesc poezie DragosteaDelacato a fost unul dintre primii cercetători care au sugerat că hiper şi hiposensibilităţile experimentate de autişti stau la baza tuturor c
