"E pur şi simplu adevărat, atunci când m-am întors din America după un an şi jumătate când am auzit primul taximetrist înjurând zdravăn în româneşte mi-au dat lacrimile. E foarte interesant în America şi în Australia şi peste tot în lume, dar numai într-un loc eşti acasă în ţara ta.

M-am întors acasă pentru că am o misune de îndeplinit. Să le dăruiesc muzica clasică românilor. Am cântat şi la Brad şi oamenii de acolo mi-au mulţumit că au putut auzi o astfel de muzică. Am fost fericit de cuvintele celor din Brad poate mai mult decât aplauzele după ce concertez la Ateneu. Eu cred că românii merită această muzica clasică. Când sunt în faţa orchestrei şi cânt observ strălucirea de bucurie în ochii instrumentiştilor am o mulţumire greu de descris. Aşa am simţit eu să mă întorc acasă. Muzica clasică este gustată peste tot în lume de mai puţii oameni. Dar dacă eu prin concertele mele fac să crească numărul celor iubitori de muzică clasică de la procentul de 0,002 măcar la încă o cifră la a treia zecimală înseamnă că mi-am îndeplinit misiunea. Mulţi spun că cei buni au plecat în străinătate, dar uite că unii s-au mai şi întors."

Teribila confesiune a unui mare artist român, a violonistului de va­loare mondială Alexandru Tomescu. Violonistul român care a concertat pe marile scene ale lumii şi a cules mereu o furtună de aplauze şi numai vorbe de laudă. S-a întors acasă şi, ca oamenii de anvergură, a avut curajul să spună că aici are el o misiune, aici în mijlocul neamului său.

Vorbeşte cu o naturaleţe şi cu o deli­cateţe cuceritoare. Zâmbeşte şi are vorbe blânde aşa cum blând mângâie corzile viorii şi cu degetele, şi cu arcuşul. Vorbele lui nu bubuie dar pătrund adânc în fibra sufletului chit că rostitorul lor este un om de mare sensibilitate şi delicateţe. Omul discret are o tărie superbă, recu­noaşte că i-a fost atât de dor de acasă încât l