De la operaţiuni acoperite la operaţiuni militar-informative

Perioada de după încheierea Războiului Rece a adus cu sine modificări substanţiale în desfăşurarea operaţiunilor acoperite în directă legătură cu noul context al politicii internaţionale. În continuare, Statele Unite, ca singura putere globală, a rămas liderul şi principalul iniţiator al unor asemenea acţiuni. O altă caracteristică a constat, cel puţin declarativ, în asigurarea unei anumite transparenţe a acestor operaţiuni, atâta cât era posibil pentru desfăşurarea unor asemenea acţiuni. A fost instituit un control efectiv al unor organisme legislative şi de altă natură ale administraţiei americane, condiţia esenţială a acordului pentru iniţierea lor fiind existenţa unui pericol direct pentru securitatea Statelor Unite, dar mai ales pentru interesele sale politice de Mare Putere. Asemenea măsuri au fost întreprinse în timpul preşedinţilor William "Bill" J. Clinton şi Roland Reagen, când, cu concursul CIA şi al Consiliului Securităţii Naţionale (NSC), sub controlul direct al Congresului au fost iniţiate asemenea acţiuni.

O altă caracteristică a operaţiunilor a fost accentuarea caracterului lor complex. De cele mai multe ori, componenta informativă a acestor operaţiuni s-a împletit direct cu aceea militară şi politică. Rolul operaţiunilor acoperite a rămas acela de a pregăti acţiunile militare şi de a le pregăti şi sprijini prin activităţi de culegere de informaţii, de comando şi subversiune, facilitându-le desfăşurarea. Aşadar, perioada contemporană a dus la structurarea unui gen complex de asemenea acţiuni, operaţiunile militar-informative. O altă mutaţie a constat în faptul că, în unele cazuri şi din ce în ce mai des, în directă legătură cu sistemul de alianţe apărut după cel de al Doilea Război mondial, asemenea operaţiuni au avut un caracter internaţional, desfăşurându-se sub mandat