“Dacă îl priveşti de departe, arată ca un Atlas plin de muşchi. Dar, pe măsură ce te apropii, constaţi că este, de fapt, un mort. Un cadavru plin de viermi care-l devorează. Uneori se mai mişcă o mână sau un picior, dar asta datorită viermilor. Acesta este statul rus\". Afirmația îi aparține unui un politolog rus, citat în urmă cu ceva vreme de publicaţia International Herald Tribune. Sursa: Reuters
“Putin a jucat întotdeauna ireproşabil, ca un mare maestru, aducând în scenă o trupă de actori talentaţi, cinici şi agresivi", sunt părerile analiştilor ruşi de acum.
Putin citeşte şi aude toate acestea, dar nu-l interesează. Pot să sară la beregata lui cât vor, el este tot mai puternic. Se spune că “zicala" lui preferată este “occidentalii niciodată n-au înţeles misterul sufletului rusesc"...
Conglomerat de siloviki
Nimeni nu se mai îndoieşte de succesul lui. În plus, îi are pe EI. Poporul rus îi numeşte “siloviki" – tirani. Occidentul le spune “garda pretoriană a preşedintelui", după ce, în 1989, boteza identic Securitatea- structura politică represivă a lui Ceauşescu.
Întâi câte ceva despre ce înseamnă cu adevărat o gardă pretoriană. La sfârşitul secolului al VI-lea î.Hr. (potrivit tradiţiei romane în anul 509 î.Hr.), la Roma s-a instituit republica, autoritatea regală fiind înlocuită prin aceea a doi magistraţi, numiţi la început praetori. Garda pretoriană - praetoriae cohortes, era o unitate militară care constituia garda personală a pretorului.
În “Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman", Edward Gibbon (1737-1794) scrie că August Maxentius a fost cel care a permanetizat şi a conferit un aspect instituţional “bandelor pretoriene, a căror furie deşănţată a fost prima cauză a declinului Imperiului Roman".
Gibbon notează că “acest tiran şiret, conştient că numai armele pot menţine domnia pe care o uzurpase, formase treptat
