Lumea muzicală românească e o cloşcă dolofană, sub fulgii căreia stau din ce în ce mai multe ouă talentate.
Pe vremuri, aveam un singur festival. La preselecţia de la Mamaia, veneau cel mult 50 de capete. Cu toţii cântau piese compuse de Ionel Tudor, pe versuri de Andreea Andrei. Sau piese compuse de Vasile V. Vasilache, pe versuri de Eugen Rotaru.
10 afoni erau uşuiţi din prima, încă 20 de diletanţi erau luaţi la mişto de juriul presei, vreo 5 renunţau de bunăvoie, vreo 15 ajungeau, gâfâind, în finală.
Acum, avem o pandemie de concursuri pentru înzestraţi: factori, voci, dansuri, talente. La preselecţie, vin câte 5.000 de oameni, doar la moaşte am mai văzut aşa ceva. Toţi nechează piese cântate de Lady Gaga, compuse de Lady Gaga, pe versuri de Lady Gaga.
Foştii festivalişti ai tinereţii noastre nezbuciumate cântau de ţi se rupea când inima, când cheful. Cele mai populare cover-uri erau după Mirabela Dauer: „Îmi amintesc atunci când ai plecat/Paşii tăi în noapte încet s-au depărtat/Ce dor mi-a fost de ochii tăi/Vreau să vii la mine, viaţa mea să fii/Ce dor mi-a fost de ochii tăi/Într-o zi de mâine tu vei reveni/Amândoi vom fi". Şi azi se cântă cam acelaşi lucru, doar că mai pe înţelesul maselor (motiv pentru care nici nu mai traducem!): „O God this is so dumb/Fuck this song it's so bad/Caught in a bad romance/Oh-oh-oh-oh-oooh!/Caught in a bad romance/Rah rah ah-ah-ah!/Ro mah ro-mah-mah/Gaga Ooh-la-la!/Want your bad romance".
Simona Catrinaeste editor coordonator „Tango"