Ce ştim noi despre Vietnam, din punct de vedere literar? Nimic. Dar despre Malaesia? Puţin, cât am descoperit prin doi scriitori formidabili - Tash Aw şi Tan Twan Eng. Însă despre Canada ştim mai multe, de vreme ce măcar câţiva scriitori au fost traduşi, de la Anne Hebert la Carol Shields. Dar iată că o autoare aduce toate cele trei lumi într-o carte inclasabilă: Ru* de Kim Thúy, care a impresionat şi ca prezenţă la Gaudeamus 2011, pe cei mai pretenţioşi francofoni.
Cartea se intitulează Ru, are frumoasa coperta originală, atrăgând sigur privirea prin taina chipului ascuns de pălăria de pai conică şi prin unghiul neobişnuit ce sporeşte misterul. Se nasc semne de întrebare şi altă incitare - să deschizi şi să răsfoieşti cartea, iar autoarea îl explică de la început, plasându-l ca un soi de motto: În franceză, ru înseamnă "râuleţ" şi, la figurat, "curgere (de lacrimi, de sânge, de bani)" (Le Robert historique). În vietnameză, ru înseamnă "cântec de leagăn", "a legăna".
Ru aduce experienţa unei vieţi fracturate de istorie şi ne reaminteşte celor din est că exilul a atins zone întregi şi pe alte continente, că salvarea vine de la străini, nu de la cei din acelaşi neam, că supravieţuieşti refugiindu-te în altă limbă (ce îţi reclădeşte altă lume), că duci mereu în tine două sau trei fiinţe care nu încetează să se minuneze locuind în acelaşi trup. Şi dedicaţia este sugestivă: "Celor rămaşi în ţară", semn că fire invizibile o trag înapoi, pe calea memoriei şi a scrisului.
Kim Thúy s-a născut şi a trăit până la 10 ani în Vietnam, în colivia poleită cu aur a unei familii înstărite şi cultivate. Frica de comunişti îi sileşte să părăsească ţara în cala unui vapor, împreună cu alte 200 de refugiaţi, să rămână o vreme într-un lagăr din Malaezia, iar apoi să se stabilească în Canada, ţară unde au avut parte de căldură şi de grija multor oameni pentru a se