Un document rar spune că, la 10 august 1875, într-o duminică, Carol de Hohenzollern, domn al Românilor, aflat în al treizeci şi şaselea an al naşterii sale, dimpreună cu Elisabeta Doamna, au pus temelia Castelului Peleş, pe moşia Piatra Arsă, în vecinătatea Mânăstirii Sinaia. Domnul Carol era în al zecelea an al domniei. Inaugurarea castelului a avut loc la 7 octombrie 1883, în prezenţa oficialităţilor de stat, în frunte cu primul ministru Lascăr Catargiu. Castelul s-a construit, s-a dezvoltat, a fost locuit, a devenit un reper arhitectural, a ajuns muzeu, astăzi este unul dintre punctele pe care le admiră orice călător, român sau străin, ajuns în zona montană a Văii Prahovei.

Toate acestea şi multele altele, despre care vom vorbi în continuare, ni le-a amintit admirabilul volum al Ruxandrei Beldiman*, un album pe care, fără ocolişuri, îl putem considera un eveniment editorial, din multe motive.

Ruxandra Beldiman este în mod limpede un expert. Născută în 1973, istoric de artă şi cercetător, şi-a luat doctoratul în arte vizuale cu teza "Castelul Peleş. Expresie a fenomenului istorist de influenţă germană", adică exact titlul acestei lucrări. A fost muzeograf la Muzeul Naţional Peleş între 1998 şi 2004, acum este cerectător în cadrul Institutului de Istoria Artei "G. Oprescu" al Academiei Române. Am insistat asupra acestor amănunte ca o dovadă că tot ceea ce spune Ruxandra Beldiman în cartea sa este documentat cu acribie şi cunoscut în cele mai mici amănunte. Autoarea a cercetat arhivele, a avut în faţă documente inedite, identificate chiar de ea în România, Austria şi Germania, a studiat arhiva princiară a familiei, corespondeţa şi jurnalele regelui Carol I, a citit întreaga literatură anterioară pe această temă, în mai multe limbi, a studiat relaţiile dintre rege, arhitecţi - pentru că au fost mai mulţi - decoratori, şi şi-a propus o viziune plu