Ce poate face omul, bunăoară, în lîncezeala plăcută a sărbătorilor, cînd ştirile sînt (cică) pe sponci, pentru că tevatura politică ia o binemeritată pauză? Oleacă de zapping. Ocazie cu care poate afla – nici mai mult, nici mai puţin – răspunsul la întrebări fundamentale, carele de multă vreme chinuie minţile intelectualilor şi ale simplilor cetăţeni: Cine, ce şi cum sînt românii? Iar dacă – de-un capriţ, de-un pamplezir – se plictiseşte de televizor şi dă o raită pe Internet, omul nostru se edifică. Aprofundează chestiunea.

S-o luăm de la ştirile televizate, căci ele şi numai ele, nu-i aşa, ne ţin la curent – pe viu şi în direct, fierbinţi şi exclusive – cu actualitatea, cu realitatea, cu lumea în care trăim. De sărbători, ştiriştii noştri au un adevărat ritual propriu, în două secvenţe simetrice, care se desfăşoară prin transmisii în direct din supermarketuri – aceste temple postmoderne ale lumii civilizate, după cum au afirmat şi demonstrat diverşi gînditori. În săptămîna de dinainte de Crăciun, se fac ştiri despre ce cumpără românii, din care putem afla că: „românii preferă carnea de porc, mezelurile şi brînzeturile“. Sau: „românii îşi umplu frigiderele cu produse tradiţionale: mezeluri, carne de porc pentru sarmale, cozonaci“. Sau: „românii se pregătesc să închine un pahar cu vin“. Aceste aserţiuni sînt exemplificate prin abordarea directă a unor români concreţi aflaţi în numitul supermarket, cărora li se bagă cu un gest ferm microfonul în faţă şi li se dă astfel ocazia să fie văzuţi de neamuri şi vecini spunînd ce-au cumpărat: „carne pentru sarmale, cozonaci, vin, nişte dulciuri pentru copii...“. În funcţie de ideologie/perspectivă, ştirea poate fi construită nu pe schema abundenţei, ci pe schema precarităţii. Şi atunci nu se mai spune că „românii îşi umplu frigiderele“, ci dimpotrivă, că „românii au un Crăciun de criză“. Pe cale de consecinţă, se ia