(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 68, ianuarie 2012)
De curînd, Editura Curtea Veche a oferit cititorilor români cel de-al doilea volum din seria de autor dedicată scriitorului cubanez Guillermo Cabrera Infante, după ce anul trecut publicase excepţionalul roman Trei tigri trişti, în traducerea hispanistului Dan Munteanu Colán. Este vorba acum despre Nimfa nestatornică, carte postumă în paginile căreia descoperim universul binecunoscut al scriitorului: literatură, film, pasiuni şi obsesii, femei şi muzică de bolero, pe fundalul Havanei anilor '50. Jocurile de cuvinte de o excepţională virtuozitate alcătuiesc marca recognoscibilă a stilului lui Cabrera Infante: vioiciune, ireverenţă, sclipire, ascuţime a spiritului, o variantă ce dă savoare intelectuală graiului cubanez. Dificila traducere a cărţii este semnată de Liliana Pleşa Iacob care a realizat şi interviul de mai jos - o convorbire prin telefon cu soţia scriitorului, doamna Miriam Gómez de Cabrera Infante, cea care a publicat, după moartea lui Cabrera Infante, Nimfa nestatornică.
Stimată doamnă Miriam Gómez, mă bucur să vă pot anunţa lansarea Nimfei nestatornice în româneşte. În ce fel aţi contribuit la alcătuirea formei finale a cărţii?
După cum probabil ştiţi, Guillermo a fost foarte bolnav în ultimii ani de viaţă, dar, cu toate acestea, a continuat să scrie. Scria tot timpul, de mînă, pe foile de hîrtie aşezate de mine, din timp, peste tot prin apartament; îşi nota în permanenţă ideile, gîndurile care i se îngrămădeau în minte, cu o fervoare prevestitoare a sfîrşitului ce se apropia, cu teama că nu mai apucă să spună tot ce avea de spus. El ştia că va muri şi încerca să îşi încheie ultimele cărţi. Mie însă nu mi le-a arătat decît cu puţin timp înainte de a pleca. Mi-a cerut să le citesc cînd el nu va mai fi şi, dacă le găseam pe placul meu - avea multă încredere în părerea mea,