Preşedintele şi-a susţinut „intervenţia” într-un moment în care ţara fierbe şi-i cere demisia. A mimat că înţelege suferinţa poporului şi ne-a gâdilat spunându-ne că atunci când am strâns cureaua, am făcut-o cu înţelepciune. Cârmaciul vaporului a bătut câmpii cu graţie preţ de o jumătate de oră fără să spună aproape nimic notabil. Nici o idee care să aducă o geană de speranţă în atingerea obiectivelor. Şi-a făcut şi o mică autocritică, în spiritul „constructiv” al şedinţelor de la PCR.
Schimbarea de atitudine a preşedintelui, cerută insistent de întreaga societate, şi care putea fi acum anunţată, nu s-a produs. Dimpotrivă, Băsescu Traian a accentuat că ştie tot ce are de făcut şi mai grav, că nu va schimba nimic.
Ca să umple timpul alocat, vorbitorul de la Cotroceni a trecut în revistă un punctaj de probleme economice, i-a trimis pe oamenii de afaceri prin Turcia, Azerbaidjan, India, China şi mai departe, tot insistând să facem locuri de muncă, să redeschidem minele, că avem metale şi ele se vând bine acum, altfel decât în urmă cu 10-15 ani. Atâtea bla-blauri, greu de înmănuncheat într-un discurs prezidenţial. Băsescu părea suit pe o bicicletă, dădea din picioare dar, degeaba, stătea tot pe loc. Bicicleta nu avea lanţ, dar biciclistul nu ştia.
A debitat lozinci obosite ca solidaritate, eficienţă, întâlnirea cu viitorul ş.a.m.d. În gura lui totul sună a gol, noţiunile sunt lipsite de conţinut.
Milioane de oameni nemulţumiţi care simt că nu mai au o punte de comunicare cu preşedintele au înţeles din „intervenţie” că nu mai au vreo speranţă să fie înţeleşi. Băsescu a săpat singur şi mai adânc prăpastia care îl separă de dorinţele oamenilor.
Mai mult, prin analiza prezentată vrea să tragă o linie de demaraţie şi mai clară faţă de ţările din zona euro, proorocind o criză, în premieră, majoră în semestrul doi.
Dar ne asigură, făr
