(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 69, februarie 2012)
Editura Flammarion publică un masiv volum de Poésies complètes de Tristan Tzara, ediţie îngrijită şi prezentată de Henri Béhar. 1740 de pagini pe "hîrtie de Biblie", menite să restituie statura poetului Tzara, obturată de notorietatea mondială a ipostazei de inventator şi promotor al mişcării Dada.
Tzara-Dada
Cînd spui "Dada" îţi vine imediat în minte "Tzara". Istoria mişcărilor artistice din secolul al XX-lea a înregistrat definitiv această paternitate, construind chiar dimensiunea mitică a unei identificări spontane, de felul identificării ulterioare Breton-suprarealism. Cu toate acestea, certurile de atribuire n-au lipsit şi e interesant de constatat că ele vin mai ales din spaţiul germanic. Încă din 1920, într-o sumară şi subiectivă prezentare a mişcării Dada publicată de Richard Huelsenbeck, participant la aventura de la Zürich, descoperirea vocabulei Dada este prezentată ca o afacere între autor şi Hugo Ball, întemeietorul Cabaretului Voltaire: "Noi, Hugo Ball şi eu, am descoperit întîmplător cuvîntul Dada într-un dicţionar german-francez, căutînd un nume pentru madame Le Roy, cîntăreaţă la Cabaret. Dada înseamnă în franceză: cal mic de lemn. Cuvîntul impresionează prin concentrare şi putere de sugestie. Dada a devenit repede o marcă, titulatura sub care se înscrie tot ce am lansat ca artă la Cabaret Voltaire." (En avant, Dada. L'histoire du dadaïsme, Éditions Les Presses du Réel, 2000)
Dorinţa acestui dadaist de a se departaja de Tzara nu e doar o tentativă de hold-up asupra paternităţii termenului Dada, ci şi preocuparea, legitimă, de a distinge diferitele nuanţe şi efecte ale mişcării Dada în spaţiul unor culturi diferite: "În timp ce dadaiştii din ţările Antantei, sub egida lui Tristan Tzara, nu văd în Dadaism nimic altceva decît "arta abstractă", în Germania, unde condiţiile