Povestea începe în secolul XVI pe teritoriul Cehiei actuale, pe vremea aia în Sfântul Imperiu Roman, în oraşul Jáchymov. Pe vremea aceea purta numele Sankt Joachimsthal sau Joachimsthal, în traducere Valea Sfântului Ioachim, Sthal înseamnă vale. Aici, în secolul XVI, a fost descoperit un zăcământ destul de bogat de argint. Nobilii locali, conţii Schlick, au început să bată monedă, de precizat că încă se putea bate monedă locală. Numele monedei era Joachimsthalers sau, pe scurt, Thaler, scrie Dan Selaru pe blogul lui

Primii Thaler-i au fost bătuţi in 1518. Până la apariţia acestei monede situaţia din Europa era destul de tragică. Monedele de aur, ducaţii veneţieni şi florinii bătuţi în Florenţa, erau moneda forte în marile schimburi comerciale dar monedele uzuale, de argint, erau devalorizate, îşi pierduseră mai mult de jumătate din cantitatea de argint iniţială (se devalorizau mult mai încet decât hârtiile noastre).

Principalul motiv al lipsei de argint în Europa era deficitul comercial cu Asia. Europa cumpăra de la porţelan la piper şi plătea în argint, care nu se mai întorcea niciodată pentru că Asia nu cumpăra nimic din Europa. Parcă seamănă.

Thaler-ul a devenit oficial moneda imperiului sub numele de Reichstaler şi avea la vremea respectivă, 1566, greutatea de 27,2 grame din care aproape 26 de grame argint pur.

În Olanda a purtat numele de daalder, cu nume asemănătoare au apărut monede de argint în Scandinavia. Toată povestea e aici. De aici vine şi numele de dolar, 23 de ţări au ca monedă dolarul. Dar nu Thaler-ul a fost prima monedă universală ci dolarul spaniol.

Dolarul spaniol, piesa de opt reali (peso de ocho) a fost o monedă de argint, cu un diametru de 38 de mm şi a fost bătută după 1497.

Descoperirea argintului în Lumea Nouă, în Peru şi Mexic, a condus la o abundenţă a argintului în Europa