Cred sincer că românii care au ieşit iniţial în stradă au făcut-o pentru că li s-a părut total aiurea ca un om care se pricepe la ceva, care este foarte bun profesionist şi care a construit un lucru bun, fără să fi lipit afişe prin campaniile electorale, să fie mustrat şi să se simtă nevoit să îşi dea demisia, deoarece a incomodat, la un moment dat, un politician de profesie. Cred sincer că reacţia respectivă, atît a profesionistului care a considerat decent să îşi dea demisia, cît şi a omenilor care nu mai doresc manevre de culise care să strice orice este construit solid fac parte dintr-o normalitate a logicii şi a bunului-simţ. Cred că Silviu Prigoană a fost de unul singur cînd a afirmat drăcoveniile alea cu „apăratul arabului“ numai pentru că restul colegilor săi de Parlament nu au excentricitatea slobodă la gură a patronului de la ROSAL (un fel de Donald Trump la scară românească). Altminteri, ar fi grăit-o mai mulţi. Cred că mulţi români s-au enervat rău de tot pe preşedintele Băsescu la momentul gafei, pentru că s-au plictisit de „ai noştri şi ai lor“ la primărie, la şcoala generală, la dispensar, la regia de transport şi la întreprinderea de canalizare a oraşului. Înţelegi să vină cu „ai lor“ pînă la secretari de stat. De acolo în jos, gata, lăsaţi în funcţii pe Raezi, cu rang relativ modest, de „sub-ce-or-fi-ei“, dar care să facă treabă. Sper că românii la asta se referă atunci cînd par a refuza, în bloc, „clasa politică“ (fîs, eu personal nu înţeleg generalizarea asta, iar suprautilizarea expresiei a început să mă plictisească). Sper să nu fie o atitudine anti-sistem, iar cei care vorbesc întruna despre asta, la posturile de televiziune specializate în vorbit, să se înşele. Aşadar, cred că românii au apreciat profesionalismul şi au protestat împotriva politizării excesive a tot ce mişcă-n ţara asta. Sper că îşi doresc politici bipartizane, nu eliminare