Intervalul noiembrie 2011 - început de februarie 2012 a re-re-confirmat un adevăr pe care piaţa monetară îl evidenţia de multă vreme. Adesea, băncile comerciale au mers în răspăr cu direcţiile pe care Banca Naţională le-a imprimat ratelor dobânzilor, iluzionându-se că "alterarea canalelor de transmitere a politicii monetare" le-ar da frâu liber să-şi facă propriile politici. Unele bănci, într-un moment sau altul, şi-au imaginat că pot imprima ele, potrivit propriilor interese, direcţia de mers a pieţii monetare. Toate au realizat, mai devreme sau mai târziu, că s-au înşelat. Şi iată, istoria se repetă. În spirală, ca întotdeauna.
La 2 noiembrie 2011, într-un moment în care consolidarea cursului dezinflaţiei devenise evidentă, Banca Naţională a redus dobânda de politică monetară. N-o mai făcuse de 18 luni. Unele bănci n-au înţeles, altele s-au prefăcut că nu pricep că atunci, în noiembrie anul trecut, BNR nu opera o simplă reducere a dobânzii-cheie, ci deschidea un nou ciclu al mişcării dobânzilor de natură să influenţeze favorabil costurile creditării. De fapt, noul ciclu intrase în rol cu două săptămâni mai devreme, la 17 octombrie 2011. Dacă, până în acea zi de luni, 17 octombrie, fusese menţinută o relativă înăsprire a condiţiilor de obţinere a lichidităţii monetare, de atunci, fără încetare, s-a trecut la operaţiuni REPO (infuzii de lei de la Banca Naţională către băncile comerciale) desfăşurate cu regularitate. În fiecare zi de luni. Cum Banca Naţională n-a făcut declaraţii publice în acest sens, multe bănci nici măcar n-au sesizat că a început un nou ciclu al politicii monetare şi că toate cererile de lichiditate sunt satisfăcute integral. Abia pe la sfârşitul lui noiembrie 2011 detaliile acestui nou tablou au fost pe deplin înţelese. Aşa că, la 2 noiembrie, când era evident că BNR cuplează noul curs al operaţiunilor REPO cu reducerea dobânzii-cheie î
