Povestea unui nas
Dacă ai polipi, ai avut o răceală puternică sau eşti alergic, probabil ştii cum e. Nasul, înfundat sau nu, nu mai simte nici un miros din jur, oricît de intens ar fi pentru alţii. Celulele care receptează mirosurile sînt „înghiţite“ de mucoasa care s-a umflat ca să te apere de alţi dăunători (bacterii, poluare, alergeni). Nervul olfactiv, canalul care transmite mirosurile către creier, nu mai ştie ce se întîmplă: mirosul de mîncare arsă ca şi parfumul pufăit în fiecare zi trec pe lîngă nas fără să te impresioneze. Gustul devine şi el neputincios. Papilele de pe limbă parcă ar simţi ceva, însă sînt confuze şi nu pot descrie nici un gust.
Anul trecut în noiembrie am avut o răceală grozavă care m-a ţinut în casă o săptămînă. Nu mi-am făcut probleme, îmi ziceam că o să treacă uşor cu mult somn, Coldrex şi ceaiuri. Febra s-a domolit, la fel şi durerile de gît şi tusea, însă am rămas cu nasul înfundat. Mi-am cumpărat picături nazale pentru a respira normal. În scurt timp, am ajuns să folosesc picăturile de două ori mai des decît în reţetă. Dar asta nu-mi ajuta cu nimic simţurile.
La una dintre multele cine fără gust, am cunoscut-o pe Iulia care, atunci cînd i-am spus că folosesc picături nazale Bixtonim, mi-a spus să renunţ imediat. Ea însăşi le încercase şi devenise dependentă de ele. „Am luat fără încetare şapte ani, chiar dacă eram răcită sau nu. Simţeam că nu puteam să respir dacă nu le luam în fiecare zi.“ A scăpat de dependenţă prin tratament medical.
Mi se mai întîmplase să-mi pierd mirosul pentru perioade de cîteva zile şi nu mă deranja. Nu mai salivam după îngheţată şi mîncam doar dacă mi-era foame. Atunci cînd găteam, foloseam în continuare condimentele cu care mă obişnuisem. Uneori nici nu-mi dădeam seama că îmi lipsea gustul: mîncam împăcată, ca şi cum toate simţurile ar fi la locul lor.
Trecuseră mai bine d