Săptămânile următoare vor arăta dacă strategia de schimbare a guvernului a fost doar pentru a dobândi un spaţiu de manevră sau pentru realiza într-adevăr transformări de substanţă în administrarea ţării.

Însă puţine semne de la noii miniştri arată că ar pricepe cât de crucială este relansarea economiei şi reducerea cheltuielilor bugetare în sectoarele unde risipa este maximă.

În loc să vorbească despre restructurare, audit şi evaluare la sânge a banilor aruncaţi până acum, de la Transporturi până la Dezvoltare sau Mediu, noul premier vorbeşte despre când şi la ce indicatori se va uita ca să vadă dacă sunt bani de mărirea salariilor bugetarilor.

Asta era grija acum, şi este interesant ce piruete a putut să facă preşedintele pentru a justifica ceea ce este evident, de la o sută de kilometri, mită electorală.

Majorare de salarii uniformă, că doar funcţionărimea nu trebuie să se certe că unul a primit mai mult şi altul mai puţin.

În cei trei ani de criză, guvernul Boc a intrat pe multe şantiere, dar nu a făcut decât să se acopere de hârtii şi să nu rezolve în realitate cu adevărat ceva. A început cu salariile bugetarilor, a schimbat de trei ori legea, nici acum nu le-a aşezat corespunzător, încât spitalele stau goale fără medici pentru că nici măcar rezidenţii nu acceptă 900 de lei pe lună în timp ce şoferii din Ministerul de Interne încasează triplu.

A continuat cu pensiile speciale, unde deşi a spus iniţial că face restructurarea pentru economii de 400-700 de milioane de euro nu a reuşit decât să le majoreze şi să suplimenteze deficitul la CAS, piedică acum pentru scăderea contribuţiilor sociale.

A făcut o lege în educaţie care a nemulţumit universitarii de fapt şi se va vedea în toamnă cum va funcţiona clasa zero şi clasa a noua în aceleaşi şcoli unde deja se învaţă în două schimburi.

După atâtea dosare deschise, după atâte